Salata de vinete (ca la mama acasă) – Saturday, 16 December 2017

În această dimineaţă am făcut o salată de vinete, ca la mama acasă, de astă dată cu maioneză, folosind o porţie din ceea ce am pus la congelator. Simplu şi delicios.
Salata de vinete în stil românesc se prepară din vinete coapte şi tocate, amestecate cu ulei de floarea-soarelui şi ceapă tocată. Se poate face cu maioneză sau doar simplu cu ulei. Ca ingredient opţional se poate folosi usturoiul.
Pentru salata de vinete făcută după o reţetă turcească se foloseşte iaurt, usturoi, mentă şi pătrunjel proaspăt. Aceasta este o explozie de arome şi prospeţime. Din fericire am gustat-o adesea, ca meze. Ţin minte că prima dată am gustat-o pe Insula Prinţilor, lângă Istanbul, când chelnerii ne-au umplut masa cu aperitive (meze).
Tagine cu măsline și lămâi murate – Friday, 15 December 2017

Tajinul este un preparat specific beduinilor din nordul Africii, numit după vasul în care este gătit. Vasul tajin tradițional este fabricat din pământ ars, glazurat în exterior și uneori bogat ornamentat. În tajin se pot prepara tocane din orice fel de carne (pui, vită, pește, cămilă etc.), dar și mâncăruri vegetariene. Fără a se folosi apă, ingredientele se pun în baza rotundă cu fund plat a vasului, peste care se pune capacul conic. Tajinul se așază deasupra unor cărbuni încinși la o distanță mai mare față de aceștia, ca temperatura din interiorul vasului să nu crească foarte repede. Datorită formei țuguiate, capacul dirijează scurgerea condensului înapoi în baza vasului pe marginile acesteia, așa că în timpul fierberii carnea nu stă în apă, facilitând astfel reacția Maillard dintre aminoacizi și zaharuri, deci mâncarea devine mai gustoasă. Într-un tajin putem obține o explozie de arome combinând ingrediente aparent incompatibile. Condimentele cele mai folosite sunt ghimbirul, chimenul, curcuma, scorțișoara și șofranul. În cazul tajinului vegetarian, se poate folosi boiaua de ardei dulce și ardeiul iute.
De astă dată am preparat un tagine de pui cu lămâi murate şi măsline verzi. Este o mâncare exotică, lămâile murate îi dau un gust acrişor şi uşor amărui, măslinele se potrivesc de minune, iar bucăţile întregi de scorţişoară dau un plus de iz exotic.
Petrali – Tuesday, 12 December 2017

În urmă cu doi ani am gustat pentru prima dată bunătatea de petrali, tradiţionala prăjitură calabreză de Crăciun, umplută cu smochine şi migdale. Prietena mea, care locuieşte în Regio Calabria, mi-a dat reţeta originală. În această prăjitură se regăseşte toată savoarea acelei zone minunate, smochinele dulci, coapte, migdalele uriaşe, alunele şi nucile. Şi unde se întâmplă ca atât la cocă, cât şi la umplutură să se folosească zeamă de portocale (după unele reţete chiar şi zeamă de lămâie)? Evident că în Regio Calabria, căci în împrejurimi cresc portocale, lămâi, bergamote în livezi întinse cât vezi cu ochii.
Prepararea prăjiturii petrali este destul de migăloasă, eu obişnuiesc să pregătesc umplutura cu câteva zile înainte. Umplutura conţine smochine, nuci, migdale, alune de pădure, vino cotto, ciocolată neagră. Iar pentru aluat se foloseşte făină, praf de copt, zahăr, ouă, zahăr vanilat, unt, portocală, un strop de vermut, scorţişoară.
Turtă dulce cu glazură albă – Sunday, 10 December 2017

Am răsfoit caietele cu reţele ale bunicii şi ale mamei şi m-am minunat de numărul mare de reţete pentru pregătirea turtei dulci. Lângă fiecare reţetă erau trecute câteva însemnări, de la cine este reţeta, dacă e bună, dacă a fost încercată etc. Mi-am dat seama că este o adevărată artă a face prăjituri – şi în general mâncare – cu dragoste şi pasiune. M-am decis să folosesc reţeta mamei mele şi spre surprinderea mea era trecută „încercată“ şi „de la Berta“, adică bunica mea dinspre tata. Am căutat în caietul ei de reţete şi am găsit-o. După denumirea de turtă dulce, era scris cu creionul roşu, aproape indescifrabil: „de la mămica“. Şi astfel, pas cu pas, am dat peste o reţetă veche de vreo 100 de ani. Turta dulce se face din următoarele ingrediente: făină, zahăr pudră, miere, ouă, zahăr vanilat, ghimbir şi o gamă largă de mirodenii proaspăt măcinate (scorţişoară, cuişoare, ienibahar şi cardamom).
Saleuri fragede cu chimen – Thursday, 7 December 2017

Îmi aduc aminte că acasă, la Braşov, în preajma sărbătorilor, pe măsuţa de servit întotdeauna era pregătită o farfurie cu saleuri, câteva pahare micuţe şi o sticlă de palincă, procurată pe atunci de la o rudă îndepărtată de la ţară, care se risca să facă palincă de prune acasă. Acest obicei l-am întâlnit şi la socrii mei. Mai ales în serile de iarnă nu poate fi nimic mai plăcut ca atunci când te aşezi confortabil, împreună cu familia la una-două păhărele de palincă şi, de preferinţă, doar câteva saleuri. Şi atunci începe să se deşire lanţul amintirilor.
Despre toate acestea mi-am adus aminte când pregăteam pachetul de Moş Nicolaie pentru soacra mea de la Cluj. Pusesem deja dulciuri, fructe, dar mai lipsea ceva. Evident: saleurile. Deoarece poşta se închidea la ora 19 şi urmau câteva zile libere, am făcut foarte rapid o porţie de saleuri cu chimen. Nici nu reuşiseră să se răcească ca lumea, le-am şi împachetat şi le-am trimis la Cluj.
Saleurile fragede cu chimen sunt economice şi uşor de preparat. Eu am făcut varianta foarte simplă, folosind făină, unt (prefer să folosesc unt sau untură în loc de margarină), gălbenuş şi un vârf de cuţit de praf de copt. După ce-am întins şi tăiat în făşii aluatul, l-am presărat cu chimen pisat puţin în mojar şi sare de Himalaya dată prin râşniţă. Toată casa mirosea atât de bine a chimen, încât m-am întors în gând în casa părintească din Braşov...
Turtă dulce cu vişine – Sunday, 19 November 2017

Ajungând la faţa locului, eram convinsă că doar datorită copacilor care au crescut între timp nu se vede casa din amintirile mele. Cu greu ne-am croit drum şi, spre stupoarea mea, aveam în faţă o clădire ruinată, fără acoperiş, fără uşi şi fără geamuri. Am fost şocată. Nimic nu semăna cu casa din copilăria pierdută. După ce mi-am revenit, am strâns câteva frunze uscate ca amintire...
Ajungând acasă, la Bucureşti, am căutat printre reţetele bunicii şi, în amintirea casei bunicilor, am preparat o turtă dulce cu vişine din vişinată. Mi-a luat cam mult timp să aleg din multitudinea de reţete care au la bază mierea. Printre ingredientele folosite se numără ghimbirul, scorţişoara şi cuişoarele. Aseară le-am copt şi au ieşit minunate, căci înglobau toate sentimentele mele legate de bunici, casa bunicilor și oraşul meu natal.
Limoncello – Tuesday, 14 November 2017

Lichiorul de lămâie, Limoncello, este o băutură din Italia, care de regulă se consumă după masă, ca digestiv. Ingredientul principal este lămâia, de preferat netratată, cu coaja groasă, bogată în uleiuri esenţiale şi frumos mirositoare. Limoncello a fost „inventat“ pe coasta Amalfi. În timp ce Sorrento, Amalfi şi Capri se întrec pentru a fi recunoscuţi ca regiune de origine a acestei băuturi alcoolice, limoncello se prepară în toată Italia, fiecare zonă având specificul ei – de exemplu în nord cojile de lămâi sunt ținute în grappa.
Oricare ar fi metoda de preparare, rezultatul este atât un digestiv plin de prospeţime, cât şi un lichior pentru însiropat torturile şi adăugat la salata de fructe.
Cremşnit – Tuesday, 14 November 2017

Cremşnitul este o prăjitură compusă din două foi de aluat foietaj între care se pune cremă de vanilie. El este un clasic al cofetăriei austro-ungare, care s-a răspândit în multe ţări europene, inclusiv în Transilvania. Documentându-mă pe internet, am rămas stupefiată de faptul că în zilele noastre crema se face din budincă şi/sau frişcă. Nici vorbă de aşa ceva, cremşnitul clasic nu conţine aceste „îmbunătăţiri”. Mi se pare o blasfemie. În anii comunismului, când nu se găsea lapte sau se termina în faţa noastră, chiar dacă ne trezeam de la ora patru dimineaţa şi ne aşezam la coadă sticlele de lapte goale, iar noi încercam să conversăm şi iarna să ne mişcăm ca să nu îngheţăm, crema era trucată cu apă şi astfel devenea groasă şi translucidă. Tot aşa am citit pe undeva că la prepararea foilor se foloseşte margarină. Nici vorbă, se face din unt şi smântână.
Am căutat în caietul cu reţete al bunicii mele şi am pregătit un cremşnit delicios, ca la bunica acasă.
Chec cu ghimbir şi mirodenii – Sunday, 12 November 2017

Bunicii noştri foloseau melasa, siropul dens, de culoarea caramelului, obţinut în timpul prelucrării trestiei sau sfeclei de zahăr, ca hrană pentru vite. Cercetătorii au arătat că melasa conţine atât minerale, cât şi vitamine în stare pură, precum şi faptul că este mult mai sănătos decât zahărul. Melasa este menţionat pentru prima dată într-o carte din 1852, scrisă în limba portugheză. Ea era folosită pentru producerea lichiorului fermentat numit: rom.
Ghimbirul are un parfum iute, citric. Rădăcina proaspătă de ghimbir se curăţă de coajă şi se rade sau se taie fin, apoi se adaugă în mâncăruri de genul tocanei sau a celor preparate prin prăjire rapidă. Gimbirul măcinat şi uscat se foloseşte şi la prăjituri, aluaturi şi mâncăruri cu curry.
Deoarece ajută la calmarea tractului digestiv, se foloseşte în mod tradiţional pentru efectele antigreaţă, în special sub forma ceaiului de ghimbir şi a sucului acidulat de ghimbir, ori în supă. Femeile însărcinate îl pot utiliza fără temeri pentru combaterea greţurilor matinale. Gingerolul, un compus din ghimbir, reducere inflamaţia şi intensifică activitatea cerebrală. Poate îmbunătăţi memoria şi viteza de gândire, şi aşa pare că ţine sub control şi migrenele. Efectul antiinflamator al ghimbirului poate ajuta la calmarea durerii şi a inflamaţiei la persoanele cu artrită.
Dulceaţă de ardei iuţi – Sunday, 12 November 2017

Ajungând acasă, am rămas cu gândul la această dulceaţă şi m-am hotărât să o prepar şi eu, mai cu seamă că ardeii iuţi condimentează bucătăria multor ţări de pe întregul mapamond, în special mâncărurile tropicale, începând din Mexic şi până în Thailanda. Cayenne, pimiento, chipotle, jalapeño şi paprika – toţi sunt membri ai aceleiaşi familii de ardei iuţi, bogaţi în vitamine şi antioxidanţi cu puternice efecte antiinflamatoare ce pot reduce tensiunea şi ameliora bolile cardiace. Conţin valori mari de capsaicină, folosită în tratamentul local al durerii şi inflamaţiilor, cu rol inhibitor asupra formării colesterolului, iar clorofila din ardei are rol anticancerigen. Ardeii iuţi pot ajuta la scăderea în greutate ca urmare a creşterii uşoare a ratei metabolice – vă ajută să ardeţi mai repede grăsimea. Ardeii iuţi proaspeţi reprezintă o sursă excelentă de vitamina C, iar culoarea lor intensă indică un conţinut ridicat de carotenoide (ardeii iuţi de culoare roşie conţin de 10 ori mai mult betacaroten decât cei verzi), printre care antioxidanţii luteină şi zeaxantină, ce protejează vederea.
5 porții zilnic – Saturday, 11 November 2017

Pe lângă aspectul vizual plăcut, rodia are un conținut ridicat de vitamina C și fibre. Sunt de preferat fructele ce par grele pentru dimensiunile lor, bogat colorate, cu coaja fermă, nebătută. Rodiile se pot păstra foarte bine în frigider, rezistând chiar și 3 luni.
Cornuleţe fragede cu gem – Saturday, 21 October 2017

Aceste cornuleţe sunt uşor de preparat, se păstrează chiar şi o lună de zile, sunt delicioase şi pentru micul dejun alături de un pahar de lapte, cafea cu lapte sau cacao.
Salep – Friday, 20 October 2017

Salepul este preparat din lapte, praf din tulpină de salep (un soi de orhidee sălbatică) şi scorţişoară. Se spune că este o băutură tradiţională din timpul Imperiului Otoman. Pe lângă faptul că salepul este deosebit de gustos, are şi numeroase beneficii pentru sănătate: calmează căile respiratorii, reduce tusea, dar este benefic şi pentru inimă şi creier. Pudra de salep se obţine din orhideele sălbatice ale căror tulpini sunt spălate, apoi fierte, uscate şi măcinate mărunt.
O cană de salep face minuni!
Tabbouleh – Friday, 20 October 2017

Cel mai gustos tabbouleh l-am mâncat la Baalbeck, unde a durat ceva până am reuşit să fac rost de reţeta originală, care conţine şi amestecul libanez din şapte ingrediente.
Brioșe cu miere și cardamon – Friday, 20 October 2017

« pagina precedenta
(Pagina 3 din 7, în total 97 însemnari)
pagina urmatoare »