În urmă cu circa o lună am petrecut câteva zile în Tropea, sudul Italiei. Acest oraș, cocoțat pe o stâncă deasupra uneia din cele mai frumoase plaje de pe țărmul calabrez, este probabil cel mai pitoresc oraș de pe coastă. În afara faptului că ne-am simțit ca acasă, fiind primăvară, ne-am putut bucura de nenumărați pomi înfloriți. Pe lângă portocali și lămâi care înfloreau și dădeau roade în același timp, am întâlnit o serie de pomi fructiferi caracteristici acelei zone. Printre ei se află și nisperul sau moșmonul japonez. Prima oară am mâncat așa-zisele nespole anul trecut când am fost în vizită la prietena mea din Reggio Calabria.
Fructele sunt in general rotunde-eliptice, coaja lor au o culoare de la galben pal până la portocaliu strălucitor, iar culoarea pulpei variază de la crem la portocaliu, miezul e dulce-acrișor, cu o aromă ce te duce cu gândul la gutuie.
La Tropea moșmonii încă nu erau copți. Amintindu-i prietenei mele acest fapt trist, ieri seară am avut surpriza să primesc de la ea, printre alte bunătățuri, și o cutie de nespole. Nu am rezistat și am înfulecat imediat vreo 10 fructe mari, aromate, foarte gustoase.
Moșmonul japonez (numit uneori și nisper japonez) este un arbust mare, frunzele sale nu sunt căzătoare, ci e verde pe toată durata anului. Este unică între pomii fructiferi prin faptul că de obicei înflorește la sfârșitul toamnei sau începutul iernii, iar fructele se coc la sfârșitul iernii sau în primele săptămânii ale primăverii.
Fructul are niveluri mari de zaharuri, acizi și pectină. Se consumă proaspătă sau se prepară din ele salate de fructe, dulceață, tarte de fructe, budincă, fructe însiropate, peltea sau chutney. Siropul de moșmon japonez amestecat cu alte ingrediente se folosește în medicina tradițională chineză pentru tratarea faringitei și ca expectorant, pentru tulburări digestive și respiratorii. Din nisper se poate face și vin.