
După mâncărurile grase, sățioase, consumate cu poftă de Crăciun și Anul Nou parcă simțim nevoia să mâncăm mai puțin și în special ne este poftă de fructe și legume.
Am avut norocul ca înainte de Crăciun să primesc de la prietena mea o ladă plină de citrice netratate din sudul Italiei, Calabria. Lada era plină de portocale, lămâi, bergamote, pomelo, grepfrut, chitru și mandarine. Până acum nu am mâncat chitru, ci doar am admirat în Taormina fructele mari, galbene, care arată ca niște lămâi-gigant.
Mi-a luat ceva timp până am găsit denumirea în limba română, căci în italiană se numește
cedro. Definiția din DEX este:
chítru sm [gr. ϰίτρος] – Arborele
Citrus medica, originar din Asia, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile.
Chitrul (
Citrus medica) face parte din familia citricelor, este originară din Birmania și India, iar în Europa a ajuns în secolul al III î.Hr. Florile de chitru sunt mari, în faza de boboc au culoare roșie- violacee, după care ajung să fie albe. Fructele sunt galbene, mari, foarte parfumate, seamănă cu niște lămâi imense, au coaja groasă, iar miezul este la fel de zemos ca cel de la lămâie, și au multe semințe. Din uleiurile esențiale extrase din stratul exterior al cojii de chitru se prepară cunoscutul lichior din Corsica, numit
cedratine.
Fructele se pot consuma proaspete, e foarte gustoasă până și partea albă de sub coajă. Cojile se folosesc pentru prepararea dulcețelor, marmeladei, siropurilor, iar coaja confiată este folosită mai ales în patiserie.
Chitra conține zaharuri, săruri minerale, fibre, acid citric, vitamine (mai ales vitamina C, importantă pentru dezvoltarea sistemului imunitar al organismului). Se poate folosi și pentru a accelera digestia, mărunțind coaja și fierbând-o circa 20 de minute.