La începutul lui septembrie am fost 10 zile în Iran, apoi am stat o săptămână în Turcia. Ambele locuri sunt faimoase pentru cultura lor gastronomică. Întorcându-ne din minunata vacanță, primul lucru pe care l-am făcut ne-am oprit undeva între Giurgiu și București ca să mâncăm niște mici și o porție de papanaș. Obișnuința ne influențează obiceiurile noastre culinare.
Zilele trecute am avut un oaspete din sudul Italiei, Calabria. Încercând să-l familiarizăm cu mâncarea românească, am tot cutreierat restaurantele cu specific românesc. Am mâncat sarmele, tochitură, pește în saramură, mici, fasole cu ciolan etc. Peste nici 2 zile ne-a întrebat unde poate mânca o porție de paste, căci îi este poftă. Deh, obișnuința...
După ce i-am preparat o porție de lasagna, a fost foarte bucuros și a mâncat chiar două porții, ceea ce până atunci nu a mai făcut...
Deși s-a întâmplat în urmă cu vreo 20 de ani, dar parcă a fost ieri, când am mâncat pentru prima dată lasagna în Veneția. Era o lasagna obișnuită, având cinci straturi – adică exact numărul ideal pentru o lasagna tradițională. Era făcută de mama patronului într-un mic restaurant după o rețetă de familie, tradițională, care se transmite din generație în generație. Atunci mi s-a părut că nu poate fi întrecut. După un timp mi-am dat seama că au dreptate cei care spun că cea mai bună lasagna se mănâncă în regiunea Emilia-Romagna, care este cunoscută pentru rețeta excelentă de lasagna bolognese.
Lasagna este un preparat tradițional mai ales în Italia de Nord, dar se mănâncă în toată Italia, de la nord la sud, de la vest la est. Rețeta ei fusese menționată chiar și în cărțile de bucate din Roma Antică. Potrivit istoricilor culinari, lasagna a fost, probabil, cea mai veche formă de paste. Făşii de lasagna erau așezate la soare să se întărească apoi erau tăiate în bucăți mai mici. Se presupune că lasagna medievală era un fel de mâncare cremos, dulce, asemănător cu clasicele macaroane cu brânză din ziua de azi.
Pentru a prepara lasagna, avem nevoie de pasta care poartă același nume, îi găsim în comerț, uscat sau proaspăt. Totodată trebuie să pregătim și un sos bechamel, eu prefer să-l fac cu unt și lapte, încerc să evit margarina.
Ragù, sosul de carne, este unul din ingredientele principale ale lasagna bolognese. Pentru prepararea lui folosesc roșii tăiate cuburi, sos de roșii, totodată 50% carne de vită și 50% carne de porc. Parmezanul face parte tot din ingredientele folosite pentru lasagna bolognese gustoasă.
Pe fundul unei tăvi din lut specială pentru lasagna am așezat un strat de bechamel, apoi a urmat foaia de lasagna, iar un start de bechamel peste care am pus ragù, apoi parmezan și tot așa mai departe. Pe ultima foaie de lasagna am pus sos bechamel peste care parmezan din abindență. L-am așezat în cuptorul încins în prealabil și l-am ținut circa 20 minute. Nici n-a apucat să se răcească măcar un pic, că a și fost mâncată...