Bobul (
Vicia faba), numit și fava, este o plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite.
Bobul este originar din zona mediteraneeană sau din Asia Centrală. În ziua de azi se cultivă mai ales în Australia, China, Egipt și Etiopia. Este un aliment hrănitor bogat în proteine și carbohidrați, care se poate consuma atât verde, cât și gătit.
Cea mai cunoscută specialitate a egiptenilor, considerată și mâncarea săracilor, este
fuul sau
fuul medames, un preparat obținut din bobul fiert, care fusese pus la înmuiat peste noapte.
Fuul-ul se mănâncă peste tot în Egipt, pe stradă, în bazaruri, se prepară chiar și acasă. De cele mai multe ori boabele se amestecă până când se transformă într-un fel de pastă și se așează pe feliuțe de pită. Majoritatea locuitorilor consumă bobul sub formă de sendvici, între mesele principale. Se spune că acest preparat provine din Egipt încă de pe vremea faraonilor. Cea mai sofisticată variantă a acestuia se obține prin stropirea boabelor cu ulei de măsline și suc de lămâie, peste care se așează un ou fiert tăiat felii.
De Paști am fost în Calabria, în sudul Italiei, unde am gustat o supă cremă din bob în stil calabrian (
zuppa di fave alla calabrese sau
favi a maccu) care este o supă foarte densă, cremoasă, hrănitoare, aproape la fel de „groasă” ca
fuul-ul egiptean, preparat din bob uscat, roșii, ceapă și ardei iute din Tropeea.
Tot în Calabria am învățat de la prietena mea să pregătesc mâncare de bob cu cârnați picanți.
Ajungând acasă, m-am trezit în geamantan cu o pungă de bob congelat, pe care prietena mea l-a pus acolo pe furiș. După ce s-a dezghețat complet, am pus boabele la înmuiat. A doua zi am tăiat și am călit ceapa, am adăugat doi cârnați afumați picanți tăiați, apoi și bobul și am fiert până s-au înmuiat boabele și a scăzut apa. Am adăugat sare și piper și a ieșit o mâncare foarte consistentă și delicioasă.