
Îmi place foarte mult să merg cu bicicleta, mai ales primăvara, când aerul e proaspăt și mireasma florilor îmi conferă o stare de bine. În urmă cu câțiva ani am închiriat biciclete în localitatea Ostuni, numit și orașul alb, din Puglia, Italia, foarte aproape de malul mării. Acolo am făcut un mic circuit prin zonă. A fost o senzație unică să mergi pe lângă măslinii vechi de câteva secole, cu trunchiuri întortochiate. Încă de pe atunci am simțit că sudul Italiei, o zonă minunată, deși înapoiată, este mult mai palpitantă decât zona nordică, de la Roma în sus. Poartă un aer arhaic, în multe locuri simți că timpul s-a oprit.
De curând am fost într-o vizită scurtă, dar foarte concentrată, la prietena mea din Reggio Calabria. Am vizitat zone minunate, am cunoscut oameni minunați, foarte deschiși, ospitalieri. În ciuda faptului că nu vorbesc italiana, m-am simțit extraordinar de bine. Și cu această ocazie mi s-a confirmat faptul că sunt foarte atrasă de aceste meleaguri, este o zonă în care turismul internațional aproape că este inexistent, deși mulți italieni din nord au case de vacanță în zonele sudice. Aici am aflat că după cel de-al Doilea Război Mondial, prin anii '50, sărăcia era atât de mare, încât foarte mulți calabrezi, mai ales bărbați, au ales să plece și să-și încerce norocul în nordul Italiei. Au parcurs drumul din Calabria până la Milano în câteva săptămâni, mergând pe jos și în picioarele goale, căci bocancii erau păstrați pentru a face „impresie bună” în timpul căutării unui loc de muncă.
Regiunea are multe plaje virgine, multă verdeață, vegetație diversificată și este fidelă rădăcinilor sale. Peste această zonă din sudul Italiei au trecut, în drum spre Roma, numeroase popoare migratoare, în special maurii, care și-au pus puternic amprenta asupra locului. Calabrezii vorbesc practic două limbi: italiana cu cei care nu sunt din zonă, iar între ei vorbesc mai cu seamă în dialect sau mai bine zis dialecte, căci fiecare așezare are propriul său dialect, care seamănă mai degrabă cu limba arabă.
Am rămas puțin șocată când am citit că, potrivit unui studiu care se ocupă cu analfabetismul în Italia, circa 20% din populația Calabriei de peste 65 este analfabetă, iar în Puglia această pondere depășește 11%. Pe locurile „fruntașe” se mai Basilicata, Campania și Sicilia, deci practic tot sudul Italiei.
La plecare, prietena mea mi-a umplut geamantanul de bunătăți, printre care cârnați aromați, afumați. Ajungând acasă, am gustat această bunătate de cârnați preparați din carne de porc, condimentați cu boia, semințe de fenicul (finocchio), care îi dă un gust aparte, specific. La prepararea acestor cârnați se mai folosește și vin sec. În Calabria se obișnuiește să se pună sfoară la cârnați, care susține șiragul. După preparearea cârnaților aceștia se pun la uscat, apoi se lasă câteva zile la fum, alternând fum cald și fum rece. Pentru afumătură se folosește în special lemn de lămâie, dar și de portocal și alte citrice.