Luna mai satisface pe deplin plăcerea olfactivă a fiecăruia din noi, cel puțin pe aceste plaiuri. În această lună înflorește liliacul, salcâmul, socul, teiul, ne încântă bujorii, lăcrămioarele, albăstrelele. Pe vremuri, când locuiam în Brașov, din luna mai puteam merge în excursii chiar în tricouri cu mânecă scurtă, hoinăream printre dealuri și munți și culegeam muguri de brad, ciuperci și flori de soc. Socata, cu inconfundabilul ei gust răcoritor și înmiresmat, a fost una din băuturile preferate ale copilăriei mele. Era 100% natural. Și acum îi simt gustul.
De curând am fost în vizită la o prietenă din Calabria, unde la începutul lunii aprilie socul înflorise deja. Din câte am aflat, acolo nu numai că nu se face socată, ci calabrezii nici nu îi acordă o importanță prea mare, ceea ce nici nu-i de mirare având în vedere că în aceea zonă e vestită pentru livezile de lămâi, mandarine, nespole, portocale, căpșuni, bergamote și multe altele. Printre nenumăratele bunătăți cu care m-a servit prietena mea, m-a impresionat foarte tare dulceața din flori de soc. Gustând-o, am crezut că este miere, iar aroma de soc a persistat multă vreme.
Ajungând acasă, am așteptat cu nerăbdare să înflorească socul. Spre bucuria mea în grădina băiatului meu a înflorit de 1 mai și am cules din ele pentru a prepara gustoasa dulceață din flori de soc. Păstrasem încă două lămâi calabreze, netratate și foarte zemoase.
Am clătit cu apă abundentă florile de soc, le-am pus la uscat. Între timp am tăiat coaja lămâilor, având grijă să nu iau și partea albă, am făcut un sirop din zahăr și apă în care am așezat floricelele de soc împreună cu zeama de lămâie. Am fiert compoziția, la foc potrivit, până când s-a legat. Apoi am pus dulceața fierbinte în borcane mici, spălate și sterilizate, le-am pus capacul și le-am așezat cu gura în jos, acoperindu-le cu o pătură. Deoarece pe o farfurioară am făcut proba dacă s-a legat, am gustat-o și am rămas cu gura căscată. E un adevărat răsfăț olfactiv!