m a n u p r o p r i a

De curând am descoperit că în raionul de cafea al marilor magazine se găseşte cafea INKA, înlocuitorul de cafea din extract de cereale. Cred că toţi cei care au trăit pe vremea comunismului îşi aduc aminte de această băutură instant care „mimează” gustul cafelei, dar care este de fapt un amestec de cicoare, secară, orz, sfeclă de zahăr şi se obţine prin mărunţirea şi prăjirea acesta.
Îmi aduc aminte de întrunirile, ca între fete, cu prietenele mele, când ne îmbrăcam frumos şi ne adunam, prin rotaţie, pe balconul uneia dintre noi. Făceam câte o cafea INKA, o serveam în ceştile moştenite de la bunici, străbunici şi, după modelul serialelor Onedin şi altele, serveam la cafea şi câte un fursec, o prăjiturică, la fel ca la ceaiul de la ora cinci. Cred că eram prin clasa a IV-a, când într-o după-amiază am plecat de acasă să ne întâlnim la o cafea la o prietenă care locuia prin apropiere. M-am simţit atât de bine, încât am uitat să mai merg acasă. Se întunecase deja, iar părinţii mei lucrau în schimbul doi, deci ajungeau acasă seara târziu. Practic am pierdut noţiunea timpului. La un moment dat sună cineva la uşă. Spre surprinderea mea era tata şi era foarte nervos. Ajuns acasă de la serviciu şi văzând că nu sunt nicăieri, a început să mă caute cu disperare. A luat la rând toţi vecinii, colegii, prietenii şi într-un final m-a găsit. N-am să uit această întâmplare cât oi trăi. Ţin mine că la şueta respectivă lângă cafea, prietena mea a servit biscuiţi spriţaţi de casă, făcuţi cu untură, căci aveau rude la ţară şi de acolo mai primeau câte un borcan cu untură, căci untul nu se mai găsea de mult.
Cafeaua Inka redescoperită mi-a depănat aceste amintiri şi pentru că râvneam după gusturile copilăriei mele am cumpărat un borcan de Inka şi am preparat o cantitate mare de biscuiţi spriţaţi, de astă dată cu unt, după o reţetă de la bunica mea, găsită în caietul cu reţete şi notată acolo în anul 1972. Au ieşit nemaipomeniţi.
Prepararea e ușoară, necesită doar şase ingrediente: făină, zahăr, zahăr vanilat, unt, ouă şi un praf de bicarbonat. Aluatul se dă prin maşina de tocat cu formă specială, apoi se aşează la cuptor.
Sunt fragezi, delicioşi şi se păstrează vreme îndelungată. Se pot servi lângă cafea, ceai, cacao sau pur şi simplu dacă avem nevoie să ne conectăm la anii copilăriei, cel puţin în cazul celor de vârsta mea...