m a n u p r o p r i a

După atâtea fripturi, salate cu maioneză, cârnaţi, sarmale, brusc m-am gândit să pregătesc ceva rapid şi uşor. Fiind însă sfârşit de săptămână şi dieta nu are cum să înceapă de sâmbătă, ci musai de luni, am profitat de acest fapt şi am pregătit nişte chiftele. Nu pot să spun că mi-au ieşit chifteluţe, dar nici chiftele uriaşe, ci tocmai bune de mâncat una câte una. Iar dacă-i bal, atunci bal să fie. Am folosit doar carne tocată de porc, nu foarte slabă, dar am adăugat, pe lângă miezul de chifle înmuiate în apă, şi cartofi, o cantitate mare de morcovi răzuiţi şi foarte mult pătrunjel tocat. La condimente îmi place să mă limitez doar la sare, piper şi boia dulce. Din păcate au ieşit irezistibile.
Denumirea de chiftele se trage de la turcescul köfte, dar spre deosebire de aceste preparate turceşti, în bucătăria românească, ca de altfel şi în cea maghiară, pe lângă carnea de vită se foloseşte, în primul rând carnea de porc. Dar se mai fac chifteluţe şi din carne de pui, curcan. Ele se consumă ca atare cu salată sau garnitură sau marinate în sos tomat. Mi s-a întâmplat ca în Creta să am neinspiraţia să cer Izmir köfte. Chelnerul s-a uitat îndelung la mine şi mi-a spus că aşa ceva nu există. După ce i-am arătat despre la ce fel de mâncare poftesc, mi-a spus că se cheamă soutzoukakia smyrneika. Sunt chiftele foarte aromate cu chimen şi scorţişoară, aşezate înt-un sos de roşii. Ajungând acasă, m-am documentat şi am aflat că Izmir köfte şi soutzoukakia smyrneika este una şi aceeaşi mâncare. Se spune că aceasta provine din oraşul Izmir, Smirna pe vremuri, şi a fost adusă în Grecia de grecii refugiaţi, care au supravieţuit distrugerii oraşului Smirna din 1922.