m a n u p r o p r i a

În timp ce făceam ordine prin cămară, am dat peste un suport din sticlă foarte fin, lucrat cu minuţiozitate în care mama aşeza minciunelele pudrate cu zahăr. N-am rezistat tentaţiei şi în amintirea vremurilor trecute, ale copilăriei fericite, am umplut-o şi eu de minciunele gustoase, fragede şi crocante.
Minciunelele se prepară din aluatul pentru gogoşi. După ce din coca întinsă se taie romburi, în fiecare din ele se face câte o tăietură la mijloc. Jumătate din romb se întoarce prin gaură şi astfel se obţine forma specifică a minciunelelor. Se prăjeşte în ulei abundent, apoi se presară zahăr pudră din belşug.
Primele minciunele au fost făcute în Imperiul Roman şi se numeau frictilia.
În zilele noastre minciunelele sunt preparate şi consumate mai ales în timpul fărşangului, este un preparat dulce tradiţional. Numeroase popoare europene, dar nu numai, au preparate dulci tradiţionale, care se aseamănă cu minciunelele şi sunt pregătite tot în această perioadă a anului, până în postul Paştelui. În Italia sunt considerate şi acum desertul tradiţional al carnavalului. În funcţie de zonă, italienii numesc minciunelele chiacchiere, fiocchetti, cenci, frappa, rosoni.
Chiar şi în România numele lor diferă de la o zonă la alta, de pildă în Teleorman se numesc scovergi, iar în Maramureş li se spun ciurigăi. Francezii le numesc bugne, bulgarii au kukurini, în Polonia găsim faworki, iar în Ucraina verhuni.