Am copilărit la Braşov, într-un bloc de pe bulevardul Victoriei, la 2 minute de Şcoala nr. 8. Deşi nu stăteam la casă, nu duceam lipsă de spaţiu de joacă. În faţa blocului exista un teren imens, care se întindea aproape până la clădirea şcolii, iar în partea dreaptă, până în piaţă. Era o piaţă imensă, în aer liber, în care se găseau de toate. Ţin minte că de Ziua Recoltei, sărbătoare mare la vremea respectivă, în plin socialism (sau comunism, sau ce-o fi fost...). În această zi îmbelşugată ne duceam în piaţă cu părinţii şi sora mea să facem proviziile de iarnă. Cumpăram morcovi, mere, pe care le înveleam apoi în hârtie de ziar şi le aşezam într-o lădiţă, pe balconul care nu era închis. Mai luam şi nişte cartofi de Covasna şi câteva kilograme de vinete gutoase, cu miezul alb, din Regat (cum se spunea pe atunci). Ajungând acasă, mama le cocea, făcea o salată de vinete, fără maioneză, doar cu ceapă, iar restul le băga la congelator. Iarna scotea câte o porţie și pregătea o salată de vinete. Le mâncam fie dimineața, fie spre seară, când ne întorceam de la joacă frânți de oboseală și rupți de foame.
În această dimineaţă am făcut o salată de vinete, ca la mama acasă, de astă dată cu maioneză, folosind o porţie din ceea ce am pus la congelator. Simplu şi delicios.
Salata de vinete în stil românesc se prepară din vinete coapte şi tocate, amestecate cu ulei de floarea-soarelui şi ceapă tocată. Se poate face cu maioneză sau doar simplu cu ulei. Ca ingredient opţional se poate folosi usturoiul.
Pentru salata de vinete făcută după o reţetă turcească se foloseşte iaurt, usturoi, mentă şi pătrunjel proaspăt. Aceasta este o explozie de arome şi prospeţime. Din fericire am gustat-o adesea, ca meze. Ţin minte că prima dată am gustat-o pe Insula Prinţilor, lângă Istanbul, când chelnerii ne-au umplut masa cu aperitive (meze).