m a n u p r o p r i a

Anul acesta am ratat spectacolele de la FNT. Iar pentru că Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov era în plină desfăşurare, mi-am luat o zi liberă şi am plecat în oraşul meu natal să văd spectacolul programat pentru seara de miercuri. Deoarece am ajuns mai devreme, împreună cu prietena mea bună din Braşov am pornit peste deal, în căutarea timpului pierdut. Aşa am ajuns acolo unde locuiau bunicii în timpul copilăriei mele. Sus, pe Dealul Melcilor, în pădure, era micuța casă, asemănătoare celei din povestea „Hansel şi Gretel“ de fraţii Grimm. Părea a fi făcută din turtă dulce, cu multe muşcate la ferestre. Era o casă de vis.
Ajungând la faţa locului, eram convinsă că doar datorită copacilor care au crescut între timp nu se vede casa din amintirile mele. Cu greu ne-am croit drum şi, spre stupoarea mea, aveam în faţă o clădire ruinată, fără acoperiş, fără uşi şi fără geamuri. Am fost şocată. Nimic nu semăna cu casa din copilăria pierdută. După ce mi-am revenit, am strâns câteva frunze uscate ca amintire...
Ajungând acasă, la Bucureşti, am căutat printre reţetele bunicii şi, în amintirea casei bunicilor, am preparat o turtă dulce cu vişine din vişinată. Mi-a luat cam mult timp să aleg din multitudinea de reţete care au la bază mierea. Printre ingredientele folosite se numără ghimbirul, scorţişoara şi cuişoarele. Aseară le-am copt şi au ieşit minunate, căci înglobau toate sentimentele mele legate de bunici, casa bunicilor și oraşul meu natal.