Una din atracţiile oraşului Sfântu Gheorghe din inima Transilvaniei, unde locuiau bunicii mei din partea tatălui, era, pe lângă îngheţata verde cu fistic, batonul de ciocolată. Bunicii mei stăteau în centru, pe Strada Ciucului, iar în apropiere era o cofetărie-bar, în care se găsea faimosul baton de ciocolată care costa 1,90 lei.
Abia aşteptam să ne vizităm bunicii, căci atunci primeam şi câte o bucată de ciocolată de casă.
Mă cuprinde şi acum nostalgia locului. Cealaltă amintire legată tot de ciocolata de casă mă duce în Moldova, la Rădăuţi. Se întâmpla la începutul anilor 1980, în plină eră socialistă, când practic nu se prea găsea nimic de mâncare. Mă aflam, cu echipa de baschet din Braşov, în cantonament în liniştitul orăşel Rădăuţi. Dormeam la internat, mâncam la cantină, iar antrenamentele se ţineau într-un parc. Atunci am cunoscut nişte bucătărese foarte cumsecade, mămici la rândul lor, care în decursul unei săptămâni au făcut pe dracu-n patru şi ne-au preparat de trei ori ciocolată de casă delicioasă.
Încă de mică mi-am propus să învăţ să fac batonul, ciocolata de casă. Şi, zic eu, am reuşit să mă perfecţionez în această îndeletnicire. De peste 30 de ani produc, în cantităţi destul de serioase, batonul copilăriei mele.
Ingredientele folosite sunt: lapte praf, unt, zahăr tos, zahăr vanilat sau miezul păstăii de vanilie, cacao, esenţă de rom sau rom cubanez. Am încercat tot felul de sortimente de lapte praf, de la Milupa, când băiatul meu era mic, continuând cu tot felul de lapte praf îndulcit, până la laptele praf clasic, integral Rarăul. Deoarece nu mă pot abţine şi mănânc mai mult de un baton, încerc să reduc puţin din calorii folosind unt ProdLacta de la Braşov, aici intervine şi patriotismul meu local, cu 60% grăsime, cacao cu conţinut redus de grăsimi. La un moment dat, am redus şi cantitatea de zahăr, dar n-am câştigat nimic, căci cantitatea de produs finit s-a redus practic cam la jumătate.
Fiind fascinată de orientul mijlociu şi cel îndepărtat, în ultima vreme am adăugat la compoziţie şi seminţele păstăii de cardamon strivite în mojar, în plus am turnat şi un strop de cafea. Cu altă ocazie am strivit „acele“ de rozmarin tot în mojarul meu minune şi l-am adăugat. Am mai condimentat ciocolata de casă cu florile de levandă din grădina băiatului meu. În cazul în care am pus mai mult cacao, ciocolata mea era aproape amăruie, am adăugat şi piper de cayene sau piper roşu măcinate.