Ador dimineţile de toamnă, când s-a răcit deja vremea şi, fiind sfârşit de săptămână, familia încă mai doarme, încep să prepar clătitele împăratului, iar bucătăria se umple de mirosul plăcut al untului topit şi zahărului vanilat. Aceste „clătite“ se prepară extrem de rapid și sunt deosebit de gustoase.
Această specialitate, numită în nemţeşte
Kaiserschmarrn, provine din Austria și a cucerit întreaga lume. Poate fi considerată un desert bogat sau un fel de mâncare principală dulce.
Cine o fi oare împăratul responsabil pentru aceste clătite? Există mai multe variante în ceea ce priveşte originea acestei specialităţi. Se consideră că ar fi apărut pe vremea domniei împăratului Franz Iosif. Una din legende spune că împăratul era înnebunit după clătite, iar când acestea nu reuşeau cum trebuie, erau rupte, prea groase sau prea arse, erau servite slujitorilor şi au fost numite „mizeria împăratului“.
O altă legendă drăguță spune că pentru nunta împăratul Franz Iosif şi Elisabeta de Bavaria (care va deveni mai târziu împărăteasa Sissi), bucătarul-şef al curţii regale a creat un desert special făcut din ouă, lapte, făină, zahăr şi stafide. Ţinând la siluetă, Elisabeta a refuzat să mănânce din desert. Împăratul i-a luat farfuria şi a spus în glumă: „Atunci dă-mi să văd noua amestecătura preparată de Leopold al nostru“. Desertul era mâncarea preferată a împăratului şi a fost numit „clătitele împăratului“.