Ce poate fi mai simplu şi mai rapid de preparat pentru un mic dejun în familie din weekend decât o porţie mare de clătite? Clătitele tradiţionale se coc în tigaie dintr-un aluat extrem de simplu preparat din ouă, făină, lapte, apă minerală sau sifon, sare, conform rețetei învăţate de la mama sau bunica. Aluatul pentru clătite poate fi sărat sau mai puţin sărat. Clătitele pot fi umplute cu dulceţuri, brânză, urdă cu mărar, ciocolată, finetti sau brânză sărată, carne. După ce sunt umplute, clătitele sunt rulate sau împăturite în patru.
Există multe variante ale clătitelor, fiecare ţară îşi are propria sa versiune, practic ele s-au răspândit peste tot în lume. Potrivit unor surse, ele datează din epoca romanilor şi se numea
placenta. Se crede că pe atunci aluatul era prăjit pe pietre rotunde, de unde provine şi forma rotundă păstrată pe meleagurile noastre până în zilele noastre. Se consideră că aceste preparate au fost răspândite pe drumurile srtrăbătute de legiunile romane, de-a lungul Dunării, precum şi în Anglia, Germania şi Franţa.
În unele ţări, ca Germania sau Polonia, se prepară şi clătite din cartofi. În alte ţări, precum Canada, SUA sau Egipt, se folosește drojdia sau praful de copt pentru a face clătitele mai pufoase. Este interesant că în Franţa, unde sunt cunoscute sub denumirile
crêpes,
begnetele,
pannequet, s-a dezvoltat o adevărată industrie a clătitelor, există numeroase restaurante specializate pe clătite. În Olanda ele sunt servite mai ales seara, la cină, iar în SUA şi Canada ele se mănâncă mai ales la micul dejun. În Ungaria sunt foarte cunoscute clătitele cu carne suprapuse
à la Hortobágy sau clătitele
Gundel, „inventate“ de soţia scriitorului Márai Sándor.
Clătitele ruseşti se numesc
blini, care au o însemnătate aparte în timpul postului. Umplutura de mac, mere sau miere este adăugată la aluat, de aceea blini rusesc este mai gros.
Clătitele din Malaezia sunt verzi şi se numesc
kuih dadar, iar în India se numesc
murtabak, ceea ce înseamnă împăturit – aceste clătite sunt umplute cu multă carne şi împăturite.
Clătitele marocane sau
beghrir se mai numesc şi clătite cu o mie de găuri. Ele sunt groase, incredibil de pufoase. Se servesc mai ales la micul dejun, căci sunt foarte săţioase. În mod tradiţional aceste clătite se mănâncă în formă sărată cu brânză topită şi ulei de măsline, sau în varianta dulce cu unt topit la care se adaugă miere.