Dulceață de piersici – Duminică, 4 august 2019
Vizavi de piața Crângași vin în fiecare dimineață femei din jurul Bucureștiului să vândă produse proaspete, ascunse printre mașinile parcate. Din când în când apare și un bătrânel, care se așază pe o găleată goală de vopsea și vinde ceea ce tocmai i se coace prin grădină. Bătrânelul gârbovit, neîngrijit, cu haine zdrențuroase și cu unghiile netăiate arată de ți-e mai mare mila! De regulă mă opresc și cumpăr ceva de la el, mai mult ca să-l ajut cumva. Acum câteva zile mi-a vândut niște trandafiri cam ofiliți, dar extraordinar de înmiresmați, astăzi a adus spre vânzare și o găleată de piersici, de mărimi neuniforme, pătate vai de mama lor. De anul trecut țineam minte că, la fel ca în multe alte cazuri, aparențele înșală, și de fapt sunt niște fructe deosebit de aromate, având gustul piersicilor din copilărie... sau pe aproape. Nu era nimeni când m-am apropiat și am cumpărat o cantitate destul de mare, între timp în jurul nostru s-au oprit și alte gospodine foarte agitate să nu cumva să scape această ocazie unică. Ne-am continuat drumul, am luat câte ceva din piață, iar la întoarcere l-am zărit din nou pe bătrânel, când tocmai se suia la volanul unei mașini. Și nu era o mașină oarecare, ci un ditai jeepanu' dichisit...După ce am ajuns acasă, am spălat piersicii, le-am desfăcut de sâmburi, le-am tăiat în jumătăţi, apoi în bucăţi mai mici, am pus o cantitate destul de mare de zahăr peste ele și le-am lăsat circa o oră. După aceea le-am pus la fiert, iar la final am adăugat zeama de la o lămâie bio calabreză. A ieșit ceva sublim!
