Surprinzătorul chitru – Duminică, 6 ianuarie 2019
După mâncărurile grase, sățioase, consumate cu poftă de Crăciun și Anul Nou parcă simțim nevoia să mâncăm mai puțin și în special ne este poftă de fructe și legume.
Am avut norocul ca înainte de Crăciun să primesc de la prietena mea o ladă plină de citrice netratate din sudul Italiei, Calabria. Lada era plină de portocale, lămâi, bergamote, pomelo, grepfrut, chitru și mandarine. Până acum nu am mâncat chitru, ci doar am admirat în Taormina fructele mari, galbene, care arată ca niște lămâi-gigant.
Mi-a luat ceva timp până am găsit denumirea în limba română, căci în italiană se numește cedro. Definiția din DEX este:
chítru sm [gr. ϰίτρος] – Arborele Citrus medica, originar din Asia, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile.
Chitrul (Citrus medica) face parte din familia citricelor, este originară din Birmania și India, iar în Europa a ajuns în secolul al III î.Hr. Florile de chitru sunt mari, în faza de boboc au culoare roșie- violacee, după care ajung să fie albe. Fructele sunt galbene, mari, foarte parfumate, seamănă cu niște lămâi imense, au coaja groasă, iar miezul este la fel de zemos ca cel de la lămâie, și au multe semințe. Din uleiurile esențiale extrase din stratul exterior al cojii de chitru se prepară cunoscutul lichior din Corsica, numit cedratine.
Fructele se pot consuma proaspete, e foarte gustoasă până și partea albă de sub coajă. Cojile se folosesc pentru prepararea dulcețelor, marmeladei, siropurilor, iar coaja confiată este folosită mai ales în patiserie.
Chitra conține zaharuri, săruri minerale, fibre, acid citric, vitamine (mai ales vitamina C, importantă pentru dezvoltarea sistemului imunitar al organismului). Se poate folosi și pentru a accelera digestia, mărunțind coaja și fierbând-o circa 20 de minute.
Am avut norocul ca înainte de Crăciun să primesc de la prietena mea o ladă plină de citrice netratate din sudul Italiei, Calabria. Lada era plină de portocale, lămâi, bergamote, pomelo, grepfrut, chitru și mandarine. Până acum nu am mâncat chitru, ci doar am admirat în Taormina fructele mari, galbene, care arată ca niște lămâi-gigant.
Mi-a luat ceva timp până am găsit denumirea în limba română, căci în italiană se numește cedro. Definiția din DEX este:
chítru sm [gr. ϰίτρος] – Arborele Citrus medica, originar din Asia, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile.
Chitrul (Citrus medica) face parte din familia citricelor, este originară din Birmania și India, iar în Europa a ajuns în secolul al III î.Hr. Florile de chitru sunt mari, în faza de boboc au culoare roșie- violacee, după care ajung să fie albe. Fructele sunt galbene, mari, foarte parfumate, seamănă cu niște lămâi imense, au coaja groasă, iar miezul este la fel de zemos ca cel de la lămâie, și au multe semințe. Din uleiurile esențiale extrase din stratul exterior al cojii de chitru se prepară cunoscutul lichior din Corsica, numit cedratine.
Fructele se pot consuma proaspete, e foarte gustoasă până și partea albă de sub coajă. Cojile se folosesc pentru prepararea dulcețelor, marmeladei, siropurilor, iar coaja confiată este folosită mai ales în patiserie.
Chitra conține zaharuri, săruri minerale, fibre, acid citric, vitamine (mai ales vitamina C, importantă pentru dezvoltarea sistemului imunitar al organismului). Se poate folosi și pentru a accelera digestia, mărunțind coaja și fierbând-o circa 20 de minute.
Supă de linte persană – Marţi, 1 ianuarie 2019
În fiecare țară există anumite alimente considerate purtătoare de noroc, dacă sunt consumate în ajun de anul nou sau în prima zi a acestuia. Pe lângă faptul că aceste mâncăruri sunt deosebit de gustoase, ele promit să aducă noroc și prosperitate. În Ungaria, ca și în Transilvania, dar și în Italia, lintea este considerată un aliment norocos, deci de pe masa de anul nou nu poate lipsi supa de linte. Lintea simbolizează monedele, iar faptul că, așezată în apă, lintea se umflă, înseamnă că aduce prosperitate.
Dacă tot sunt marcată de vizita făcută anul trecut în Iran, am ales să pregătesc o supă de linte persană. Atât ca ingrediente, cât și ca gust este diferită de supa de linte tradițională ungurească.
Diferă, dar e delicioasă.
Am folosit linte verde, ceapă, morcovi, tulpini de țelină (apio), roșii, lămâi uscate, ulei de măsline, mentă uscată, turmeric, sare, piper, frunze de pătrunjel, boia dulce, sumac și suc proaspăt de lămâie.
Am călit ceapa tăiată mărunt, după care am adăugat morcovii și tulpinile de țelină. Le-am lăsat să se călească câteva minute, apoi am adăugat apă și restul ingredientelor, mai puțin roșiile decojite și tăiate și lămâile uscate puse în apă. După ce au fiert 30 de minute, am adăugat roșiile și lămâile, le-am mai fiert puțin. Eram foarte nerăbdători să o gustăm, astfel că abia a avut timp să se răcească puțin, că am și mâncat-o. Pe toată. Sperăm să ne aducă bani și belșug din plin. Că la gust a fost nemaipomenită.
Dacă tot sunt marcată de vizita făcută anul trecut în Iran, am ales să pregătesc o supă de linte persană. Atât ca ingrediente, cât și ca gust este diferită de supa de linte tradițională ungurească.
Diferă, dar e delicioasă.
Am folosit linte verde, ceapă, morcovi, tulpini de țelină (apio), roșii, lămâi uscate, ulei de măsline, mentă uscată, turmeric, sare, piper, frunze de pătrunjel, boia dulce, sumac și suc proaspăt de lămâie.
Am călit ceapa tăiată mărunt, după care am adăugat morcovii și tulpinile de țelină. Le-am lăsat să se călească câteva minute, apoi am adăugat apă și restul ingredientelor, mai puțin roșiile decojite și tăiate și lămâile uscate puse în apă. După ce au fiert 30 de minute, am adăugat roșiile și lămâile, le-am mai fiert puțin. Eram foarte nerăbdători să o gustăm, astfel că abia a avut timp să se răcească puțin, că am și mâncat-o. Pe toată. Sperăm să ne aducă bani și belșug din plin. Că la gust a fost nemaipomenită.
« pagina precedentă
(Pagina 1 din 1, în total 2 însemnări)
pagina următoare »