Zacuscă de vinete – Luni, 10 septembrie 2018
Brașovenii, în special cei născuți prin anii '60-'70, își mai aduc desigur aminte de piața mare de lângă Liceul Meșota, care de circa 20 de ani s-a mutat lângă gară.
Pe vremea aceea locuiam într-un bloc de pe Bulevardul Victoriei, iar o pajiște imensă cu un teren de joacă (la vremea aceea foarte modern) despărțea blocul nostru de Școala nr. 8, în care am petrecut 8 ani de generală. Foarte aproape de bloc se afla imensa piață. Țin minte că așteptam așa-zisa „ziua recoltei“ ca să ne facem cumpărăturile pentru pregătirile de iarnă.
Conform tradiţiei, după recolta de toamnă mai toate familiile pregăteau zacuscă pe care o conservau în borcane mai mici sau mai mari, pentru iarnă. Încă din timp strângeam rația de ulei, ca să facem renumita zacuscă. Era de neconceput să nu ai zacuscă în cămară sau pivniță. Apoi vremurile s-au schimbat, o lungă perioadă de timp am „uitat“ să fac zacuscă.
Îmi place să mă trezesc dis de dimineață, căci acum, la început de toamnă sunt foarte plăcute diminețile mai răcoroase, în aer se simte deja melancolia de toamnă, dar când răsare soarele, razele sale sunt încă în plină putere. Totodată îmi plac și apusurile. Îmi place să mă plimb pe digul care înconjoară aproape în întregime lacul Morii din București. Asfințitul soarelui mă liniștește și îmi dă o stare de bine. Totodată îmi place să mă întorc acasă, căci mirosul de ardei copți, vinete coapte, saramura gogoșarilor sau castraveților se simte în tot cartierul Crângași. Aceste miresme m-au îndemnat să fac o porție de circa 10 borcane de zacuscă. Ultima oară pregătisem zacuscă în urmă cu 10 ani, țin minte că atunci m-am cam chinuit și am jurat că nu o să mai fac în vecii vecilor. Dar iată că am îmbătrânit și, în amintirea vremurilor de altădată, m-am apucat și chiar mi-a făcut plăcere.
Zacusca este un un fel de mâncare preparat din legume coapte, care se întinde pe pâine. Ea poate fi întâlnită în numeroase țări din Balcani. Nu prea se cunoaște țara de origine. După unii, ea provine din Armenia, alții consideră că este originară din Georgia, de unde a ajuns în Moldova, apoi și în Transilvania.
Pentru a prepara zacuscă, avem nevoie de vinetele coapte, gogoșari (și/sau ardei capia) copți, ceapă, bulion. Mai pot fi adăugate ciuperci, morcovi, dovlecei, fasole boabe etc. În funcție de ingredientele folosite, există un număr mare de varietăți de zacuscă. Evident că la prepararea ei avem nevoie și de ulei, iar cele mai folosite ingrediente sunt piperul și foile de dafin.
Cuvântul zacuscă este de origine slavă (закуска, zakuska), la origine având înțelesul de „gustare“ sau „aperitiv“. Rădăcina slavă a cuvântului (кус, kus) înseamnă gustos, delicios sau a mușca.
Un preparat similar din Bulgaria se numește „lutenița“, iar Lipovenii au creat o rețetă autentică de zacuscă cu pește.
Eu m-am limitat la prepararea unei porții de zacuscă clasică cu vinete, gogoșari, ardei capia, ceapă, bulion, ulei, sare, piper negru și foi de dafin. Nimic extraordinar. Și totuși, a ieșit o bunătate de zacuscă, pentru că l-am preparat cu dragoste și chef.
Pe vremea aceea locuiam într-un bloc de pe Bulevardul Victoriei, iar o pajiște imensă cu un teren de joacă (la vremea aceea foarte modern) despărțea blocul nostru de Școala nr. 8, în care am petrecut 8 ani de generală. Foarte aproape de bloc se afla imensa piață. Țin minte că așteptam așa-zisa „ziua recoltei“ ca să ne facem cumpărăturile pentru pregătirile de iarnă.
Conform tradiţiei, după recolta de toamnă mai toate familiile pregăteau zacuscă pe care o conservau în borcane mai mici sau mai mari, pentru iarnă. Încă din timp strângeam rația de ulei, ca să facem renumita zacuscă. Era de neconceput să nu ai zacuscă în cămară sau pivniță. Apoi vremurile s-au schimbat, o lungă perioadă de timp am „uitat“ să fac zacuscă.
Îmi place să mă trezesc dis de dimineață, căci acum, la început de toamnă sunt foarte plăcute diminețile mai răcoroase, în aer se simte deja melancolia de toamnă, dar când răsare soarele, razele sale sunt încă în plină putere. Totodată îmi plac și apusurile. Îmi place să mă plimb pe digul care înconjoară aproape în întregime lacul Morii din București. Asfințitul soarelui mă liniștește și îmi dă o stare de bine. Totodată îmi place să mă întorc acasă, căci mirosul de ardei copți, vinete coapte, saramura gogoșarilor sau castraveților se simte în tot cartierul Crângași. Aceste miresme m-au îndemnat să fac o porție de circa 10 borcane de zacuscă. Ultima oară pregătisem zacuscă în urmă cu 10 ani, țin minte că atunci m-am cam chinuit și am jurat că nu o să mai fac în vecii vecilor. Dar iată că am îmbătrânit și, în amintirea vremurilor de altădată, m-am apucat și chiar mi-a făcut plăcere.
Zacusca este un un fel de mâncare preparat din legume coapte, care se întinde pe pâine. Ea poate fi întâlnită în numeroase țări din Balcani. Nu prea se cunoaște țara de origine. După unii, ea provine din Armenia, alții consideră că este originară din Georgia, de unde a ajuns în Moldova, apoi și în Transilvania.
Pentru a prepara zacuscă, avem nevoie de vinetele coapte, gogoșari (și/sau ardei capia) copți, ceapă, bulion. Mai pot fi adăugate ciuperci, morcovi, dovlecei, fasole boabe etc. În funcție de ingredientele folosite, există un număr mare de varietăți de zacuscă. Evident că la prepararea ei avem nevoie și de ulei, iar cele mai folosite ingrediente sunt piperul și foile de dafin.
Cuvântul zacuscă este de origine slavă (закуска, zakuska), la origine având înțelesul de „gustare“ sau „aperitiv“. Rădăcina slavă a cuvântului (кус, kus) înseamnă gustos, delicios sau a mușca.
Un preparat similar din Bulgaria se numește „lutenița“, iar Lipovenii au creat o rețetă autentică de zacuscă cu pește.
Eu m-am limitat la prepararea unei porții de zacuscă clasică cu vinete, gogoșari, ardei capia, ceapă, bulion, ulei, sare, piper negru și foi de dafin. Nimic extraordinar. Și totuși, a ieșit o bunătate de zacuscă, pentru că l-am preparat cu dragoste și chef.
« pagina precedentă
(Pagina 1 din 1, în total 1 însemnări)
pagina următoare »