m a n u p r o p r i a

Anul acesta am sărbătorit Crăciunul, împreună cu familia, la Budapesta. Era un vis din copilărie, neîmplinit până în decembrie 2017. Am făcut pregătirile încă de acasă, din Bucureşti, cu circa două săptămâni înainte de Crăciun. Pe lângă turtă dulce, cornuleţe fragede cu nucă, tot felul de prăjituri cu cremă, am preparat şi tradiţionalul cozonac „beigli“ cu nucă şi mac, iar din acelaşi aluat am făcut şi faimoasa prăjitură „jerbo“ sau „Gerbeaud“, numit după Gerbeaud Emil, în a cărui cofetărie a fost creată această compoziţie cu nucă şi gem, acoperită cu un strat de ciocolată. Un adevărat deliciu culinar. Înarmată deci cu prăjiturile, am petrecut câteva zile minunate la Budapesta.
Şi pentru că tot eram prin zonă, am trecut pragul legendarei case Gerbeaud, am gustat la faţa locului una din specialităţile cofetăriei cu același nume, aflată în Piaţa Vörösmarty, care este una din cele mai vechi, impozante şi faimoase cofetării din Budapesta, cu o atmosferă de început de secol XX. Deşi ţineam regim, după ce am gustat o bucată destul de consistentă, nu am rezistat tentaţiei şi am mai comandat una. Mi-a lăsat gura apă. Ceea ce m-a bucurat însă a fost faptul că la gust semăna cu prăjitura făcută de mine, după tradiţionala reţetă a bunicii.
Cofetăria a fost înfiinţată în 1858 de Kugler Henrik, iar datorită proprietarului de mai târziu, Gerbeaud Emil, la cumpăna secolelor XIX și XX, aceasta a devenit cunoscută sub numele „Gerbeaud“.
Pe lângă prăjitura Gerbeaud, cele mai cunoscute specialităţi ale acestei cofetării sunt: tortul Dobos, tortul Eszterházy, mignonul Kugler. Se pare că prăjitura Gerbeaud este totuşi „invenţia“ Cofetăriei „Vörösmarty“, care a funcţionat aici din 1948, după naţionalizare, teorie ce nu este împărtăşită de toată lumea. Cert este că aceasta lipseşte din „meniul“ specialităţilor de Crăciun ale vremii.
Detalii despre această cofetărie-bijuterie găsiţi aici.